Partea de vorbire care denumeşte fiinţe, lucruri, fenomene ale naturii, stări sufleteşti( bucurie, tristeţe), relaţiile dintre oameni (prietenie), etc.
Se recunoaşte: 1. se numără: un om – doi oameni
2. primeşte o însuşire (adjectiv): om frumos
Felul substantivului:
a. comun (denumesc toate obiectele de acelaşi fel) : simplu – casă, masă, om, munte;
compus – radiojurnal, câine-lup, primăvară;
b. propriu (denumesc un singur obiect pentru a-l deosebi de celelalte obiecte de acelaşi fel) :
simplu – Ion, Dunărea, Jupiter;
compus – Sinan-Paşa, Carul-Mare, etc
Genul substantivului: Numărul substantivului:
- masculin: un frate-doi fraţi; a. singular: carte, apă;
- feminin: o colegă-două colege; b. plural: cărţi, ape;
- neutru: un drum-două drumuri.
Scrierea corectă a substantivelor:
Substantivele comune se scriu cu literă iniţială mică. Când ele se află la începutul propoziţiilor, versurilor, titlurilor se scriu cu literă iniţială mare.
Substantivele proprii se scriu întotdeauna cu literă iniţială mare, indiferent de locul pe care-l ocupă în propoziţie.
Substantivele compuse se pot scrie într-un singur cuvânt (primăvară, untdelemn, radioascultător,etc) sau legate prin liniuţă (floarea-soarelui, câine-lup, etc).
MODEL ANALIZĂ:
Merg la şcoală.
şcoală – subst. comun, simplu, nr. sg., genul feminin.
Genurile unor substantive mai rare:
- genul masculin: ianuarie, februarie, martie,……etc, do, re, mi, fa, sol, …..etc., Bucureşti, 1(unu), 2,3,4…….etc
- genul feminin: luni, marţi, miercuri, ….etc., dimineaţă, amiază, noapte, săptămână, seară, zi, vară, toamnă.
- genul neutru: cules, pipăit, curaj, frig, lapte, fotbal, baschet, sport, box, auz, gust, simţ, miros, aur, argint, bronz, sânge, amurg, prânz.
Nu menţionăm genul la substantivele proprii decât la nume de persoană!
Ştiaţi că …
Unele substantive au formă numai pentru singular: înţelepciune, curaj, sete, foame, aur, fier, miere, mazăre, altele au forme numai pentru plural: câlţi, zori, Carpaţi, etc..
Numele unui obiect poate fi exprimat şi printr-un grup de două sau mai multe cuvinte, care, împreună au înţelesul unui substantiv:
aducere-aminte – amintire;
ţinere de minte – memorie;
băgare de seamă – atenţie;
părere de rău – regret.
